Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Alternative de intervenție terapeutică în ADHD: o privire dincolo de „disputa” medicație vs. psihoterapie


Asemenea oricărei narațiuni, și cea a intervențiilor terapeutice în ADHD are o a treia variantă – sau o formă a adevărului de mijloc –, care vine sub forma unei „zone gri” de intersecție a tuturor direcțiilor anterior discutate, fie ele pro, fie contra medicației.

În acest sens, o serie de studii și articole de specialitate, deopotrivă mai noi și mai vechi, a scos în evidență nu doar necesitatea unei abordări moderate și precaute, care pune accent pe atenta supervizare clinică a pacientului și pe adoptarea unor protocoale de intervenție combinată a metodelor psihoterapeutice cu cele farmacologice, ci a și pus în discuție noi metode alternative de intervenție, alături de dovezi certe ale eficienței acestora.

ADHD medicatie psihoterapie supradiagnosticat

În 2005 o cercetare a specificat foarte clar că, în cazul copiilor cu ADHD, intervenția cognitiv-comportamentală alături de cea medicamentoasă reprezintă un mod eficient de îmbunătățire a comportamentului multor copii cu această tulburare. Mai mult, s-a constatat că, în combinație cu intervenția cognitiv-comportamentală, cantitatea de medicație necesară pentru a obține aceleași rezultate ca în cazul intervenției exclusiv medicale se reducea cu două treimi.

ADHD Tulburarea de deficit de atenție şi hiperactivitate la copii: etiologie, comorbiditate şi factori de risc

Studiul a fost realizat pe un eșantion de 27 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani și la acea vreme a fost primul de acest fel care a analizat efectul unei substanțe stimulante utilizată în producerea medicamentelor „populare” în prescripiția ADHD (cum este cazul controversatul Ritalin). De asemenea, a fost și primul studiu controlat care a putut observa modificările comportamentale în medii diferite – acasă, la școală, cu cei de aceeași vârstă – reușind cu succes izolarea efectelor tratamentelor farmacologice și comportamentale, conform conducătorului studiului.

În ansamblu rezultatele intervenției combinate, au subliniat cercetătorii, au fost net superioare oricărui alt timp de intervenție (TCC vs farmacologică) luată separat.

Dar acest studiu a mai adus ceva nou și în ceea ce privește metodele de intervenție terapeutică, anume utilizarea unor plasturi pentru administrarea medicamentelor ADHD, cu efect controlabil astfel și în privința timpului de expunere la substanță, precum și la cantitate.

Referitor tot la metode diferite de intervenție terapeutică în ADHD, o cercetare recentă (2019) a constat în realizarea unui studiu dublu orb controlat pentru a testa metoda de stimulare a nervului trigeminal – metodă deja aprobată în Canada și și Europa pentru intervenția în cazurile de depresie și convulsii rezistente la medicație la adulți.

Fiind de asemenea un studiu inovator (primul de acest fel, care să utilizeze această formă de intervenție în ADHD), a inclus 62 de copii, cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani și a înregistrat rezultate pozitive încă din prima săptămână dintre cele 4 de tratament, precum și efecte persistente în săptămânile următoare tratamentului.

Autorii studiului au afirmat și că, dincolo de eficiența demonstrată că forma de terapie/ stimulare ar avea rezultate pozitive în direcția reducerii simptomelor pentru copiii cu ADHD, efectele benefice s-au constatat și în direcția creșterii activității neuronale în zonele care modulează hiperactivitatea și impulsivitatea (fapt susținut de encefalogramele realizate).

Observăm astfel că „disputa” medicație vs. psihoterapie este, în foarte mare măsură, depășită, în ciuda persistenței sale mai ales la nivelul teribilului simț comun... Forme inovatoare de terapie ce recunosc specificul problematic al tulburării ADHD sunt testate cu succes și nu doar că indică efecte pozitive pe termen scurt, ci și par să prezinte riscuri cu mult reduse pe termen lung.

Revenind la importanța și relevanța formelor de terapie farmacologică și psi, o lucrare din anul 2009 trage un semnal de alarmă referitor la creșterea utilizării medicației în intervenția terapeutică ADHD ca posibil semn al unui fenomen de supradiagnosticare, în ciuda lipsei unor dovezi solide pe termen lung a efectelor asupra proceselor de creștere și dezvoltare la copii.

De asemenea, American Psychological Association atenționează de ceva vreme deja (2011) cu privire la necesitatea unei abordări precaute în cazul intervențiilor farmacologice pentru ADHD la copii, întrucât diagnosticul pentru această categorie de vârstă este „foarte discutabil”, iar limitele dintre schimbările obișnuite ale procesului de dezvoltare și simptomele unei tulburări mintale sunt neclare.

Simptomele de ADHD sunt omniprezente și foarte caracteristice vârstei [mici] de dezvoltare. (...) Este greu să știi dacă vezi semnele unei tulburări sau doar semnele unui copil mic,
afirmă cercetătorul Stephen Hinshaw, doctorand și președinte al departamentului de psihologie de la Universitatea California din Berkeley.

Este foarte important de precizat, așadar – iar acest fapt nu poate fi repetat îndeajuns –, că orice formă de medicație dedicată intervenției într-o formă de tulburare psihică cu substrat neuronal trebuie să fie însoțită de o formă de intervenție psihoterapeutică (și viceversa), tocmai pentru ca ambele să beneficieze de efectele pozitive conjugate.

ADHD şi efectele secundare ale medicaţiei

Încheiem seria de față cu prezentarea unui studiu de dată destul de recentă (2017), care și-a propus să examineze eficiența antrenamentelor sportive comportamentale, ale medicației, precum și a efectului lor combinat în ceea ce privește îmbunătățirea competențelor sportive în rândul tinerilor cu ADHD.

Rezultatele sale au indicat faptul că, în ceea ce privește jocul recreațional, antrenamentele sportive scurte au îmbunătățit competențele sportive atât observate, cât și raportate de consilieri, incluzând abilitățile sportive, cunoștințele, atenția la joc, efortul, frustrarea și bucuria.

De asemenea, în timpul antrenamentelor sportive, medicația a îmbunătățit treptat comportamentele copiilor de a urma regulile, dar și abilitățile de sportivitate raportate de consilieri față de placebo. În absența antrenamentelor sportive, medicația a îmbunătățit comportamentul, efortul și cunoștințele sportive.

Totuși, antrenarea abilităților sportive și a capacității de a urma regulile a produs efectele de cea mai mare magnitudine în privința rezultatelor legate de sport, ceea ce i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că antrenamentul abilităților, mai degrabă decât medicația singură, ar trebui folosite conjugat, laolaltă cu intervenția comportamentală în demersurile de predare a sportului tinerilor cu ADHD.

De asemenea, ei recomandă ca medicația să fie folosită doar ca un adjuvant în antrenamentul abilităților sportive înalt structurate pentru tinerii care manifestă niveluri înalte de comportament negativ în timpul activităților sportive.

Recomandare care, de altfel, poate fi extinsă la nivelul întregii abordări ADHD și nu numai: mai degrabă mai mult decât mai puțin, trăim niște vremuri ce tind să medicalizeze trăirile și să le încapsuleze cu foarte mare ușurință într-o serie de prescripții generalizatoare și, de ce nu, extremiste, cu privire la ce înseamnă tulburare psihică, afecțiune mintală, trăire afectivă, intervenție medicală și psihoterapeutică, dar, mai ales poate, abordare de calitate și aflată în bună pază față de neiertătoarele pericole ale distorsiunilor de confirmare...

ADHD: Diagnostic sau supradiagnostic?

Bibliografie

  • Altszuler, R., A., et. al. (2017). The Effects of Stimulant Medication and Training on Sprts Competence Among Children With ADHD, Journal of Clinical Child & Adolescent Psychology, Vol. 48, pp. S155-S167.
  • McGough, J., J. et. al. (2019). Double-Blind, Sham-Controlled, Pilot Study of Trigeminal Nerve Stimulation for ADHD. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, Vol. 58, Issue 4. Pp. 403-411.e3
  • Meijer, M., W., et. al. (2009). Current issues around the pharmacotherapy of ADHD in children and adults, Pharmacy World & Science, Oct. 2009, 31(5): 509-5016.
  • Smith, L., B. (2011). ADHD among preschoolers, American Psychological Association, July/August 2011, Vol. 42, No. 7.
  • University at Buffalo. (2005). Medication Combined With Behavior Therapy Works Best For ADHD Children, Study Finds.

Foto: Olivia Bauso pe Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!