Ultima ora

Viata lumii

Stiri

Evenimente

Cauta in revista

Decesul unei familii de psihanaliști


Rumina când era de stare de veghe despre respirația sa. O obseda ideea că răsuflările îi sunt limitate și cel mai mare triumf al vieții sale cotidiene ajunse să fie durata crescândă a perioadei cât își ținea respirația. Se gândea că economisește rasuflări. Această femeie suferea de dispnee psihosomatică. De câte ori încerca să își facă un prieten sau o prietenă, gâtul nu-i dădea pace. Uneori plângea 12 ore doar că să-și elibereze sufocarea.

- De ce nu mergi la un terapeut de formare psihodinamică? o întreba mama. Dar, fără să-și dea seama, mama o sufoca cu această întrebare repetată de prea multe ori. Se spune că problemele nerezolvate ale mamei se transmit fiicei. Nu știu dacă e așă, dar sufocarea era o problemă cât se poate de reală. Bine, reală pentru cei care înțeleg că o tulburare psihică e reală. Mama ei nu era așa. Ea considera că munca și treaba sunt leac pentru orice. Fiica uneori se învinețea, uneori greșea ritmul respirației, și se panica, iar câteodată chiar leșina. Era bine când leșina, avea un fel de bonus pentru eforturile pe care le face că să se sufoce: scăpa de starea de veghe și nu mai rumina.

Decesul unei familii de psihanalişti

Tatăl ei i-a spus că femeia e un simptom al bărbatului. Și ea s-a gândit că dacă femeia e simptomul, bărbatul trebuie să fie diagnosticul. Un diagnostic pe care să-l pună bărbaților din viața ei. O vreme nu a știut dacă ea trebuie să fie tratată că un simptom, așa că făcea tot ce i se cerea de la un bărbat. Apoi, a descoperit puterea simptomului și a învățat să învârte bărbații pe degete. Păcat însă că atunci deja stima ei de sine a scăzut și după aventurile cu nenumărați simptomi, s-a îmbolnăvit de o boală dermatologică căreia nu i-a supraviețuit.

Psihanaliza ajunge ceva mai departe decât un taxi

Când ceva în ține moare, o parte din suflet, sexualitatea, nu îl poți readuce nici prin amintiri. Au murit părinții ei? Au rămas morți și nu e cale de întoarcere. Odată cu ei au murit învățăturile despre sex? Moarte au rămas. Rămâne doliul, dar nu ajută cu nimic viul. Trecutul este eradicat, adevărul se strecoară prin rămășițele lui. Cuvintele de atunci nu mai sunt mărturii ale trecutului, ci ale eșecului tău de a purta de grijă vremurilor pe care le-ai început.

Sunt penibile și secate de conținut, ele nu pot fi refolosite, ci trebuie abandonate. Le va descoperi cineva ca o rochie de mireasă la mâna a doua. Asta doar pentru că mă încăpățânez de a demonstra frumos. În fiecare om, în fiecare cadavru.

Şi fiecare cadavru are frumusețea lui. O frumusețe moștenită, o frumusețe legată și mută de vocea tatălui. Au plecat împreună, așa cum o familie psihanalistă trebuie.

Nu era urmă de viață, dar totuși un păianjen s-a așezat pe mormântul tatălui, dansând batjocoritor în amintirea lui. Pentru tot ceea ce a însemnat simptom și diagnostic. Și a dansat și a dansat și nici că s-a mai oprit. A eliberat femeile de a fi doar niște simptoame.

Citiţi şi Psihoterapia psihodinamică înseamnă mai mult decât să vorbeşti despre copilărie pe un divan

Foto: Ava Sol / Unsplash

Maria-Iustina Borcea Cafe Gradiva

Maria-Iustina Borcea

Dura. Analitica. Politicoasa si manierata. Am tact. Si sunt vanitoasa. Si boema. Ascult mai mult decat vorbesc si port mereu un carnetel cu mine in care scriu lucruri pe care nu ti le voi arata in momentul respectiv. Scriu despre anumite mentalitati, atitudini sau evenimente spontane.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!