Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

Ecuația devenirii de sine: identitate, responsabilitate și autonomie internă


Autonomia interioare, construirea ei este unul dintre dezideratele terapeutice. În mod eronat luată mult prea adesea drept libertate absolută a individului, coerența autonomiei urmează în fapt o serie de legi ce nu presupun doar o logică internă ori neîngrădire fără discriminare, ci raportarea la un cadru și la un context preponderent social.

autonomie responsabilitate devenire de sine

Strâns legată de conceptul identității de sine, autonomia presupune „guvernarea după propriile legi” și conform unor decizii luate în cunoștință deplină de cauză. Totuși, este de reținut faptul că această capacitate de decizie și de acțiune nu se construiește decât sub influența proceselor de socializare, ceea ce face astfel din dobândirea autonomiei un produs al educației și al experiențelor de viață propriii fiecărui individ.

Ce oferă psihoterapia în vremuri de criză?

Astfel că nu putem vorbi despre autonomie fără a avea în vedere aspectul responsabilității. Adăugată la această ecuație a devenirii de sine, capacitatea de a răspunde pentru sine și pentru propriile acțiuni capătă sens numai în raport cu prezența unui celălalt – deci, a acelei dimensiuni sociale anterior menționate.

Autonomia urmărește așadar dezvoltarea și exersarea pe deplin a capacității de a răspunde responsabil pentru sine, abilitate executată prin raportarea la interacțiunea cu celălalt – ceea ce, din nou, presupune diferențiere adecvată nu doar a celuilalt, ci și a Sinelui. Identitatea care este necesară vizează în consecință o elaborare sănătoasă a instanțelor psihice.

Dincolo de structurarea identitară, internalizarea normelor de conduită caracteristice contextului sociocultural ne determiă astfel să vorbim despre autonomie în termenii fie ai independenței relative, fie ai inter-dependenței. Reciprocitatea este cea care face posibil schimbul tranzacțional echitabil și just între posibilitățile de exercitare responsabilă a autonomiilor individuale.

Cumva, așadar, autonomia capătă de fapt o dimensiune relațională, dar care nu exclude necesitatea autonomiei interne. Este important – și totodată și interesant – de analizat măsura în care putem vorbi de autonomie psihologică ori morală în cazul condiționărilor pe care mecanismele interne de rezistență le exercită asupra capacităților de decizie.

Poporul lui Creangă şi al lui Coşbuc

Constrângerile proiecțiilor, ale credințelor autolimitative și ale comportamentelor autodistructive în baza cărora individul acționează reprezintă în egală măsură directive ce exclud posibilitatea exercitării unei autonomii autentice, date fiind deciziile și acțiunile întreprinse în baza unor forțe care depășesc posibilitățile conștientului.

Și poate tocmai de accea dezideratul psihoterapeutic este axat pe dobândirea autonomiei interne a clientului înainte de a aduce în discuție responsabilitatea socială. De asemenea, capacitatea de a gândi, simți și acționa în absența restricțiilor impuse de aceste alter-egouri ale „fantomelor” psihice și ale identificărilor și contra-identificărilor disfuncționale și nu de puține ori patologice sunt subsumate demersurilor de conștientizare-vindecare-eliberare.

Poate că este vorba mai întâi despre o construcție identitară și despre interiorizarea unor norme comunitare, din punct de vedere social vorbind, însă este vorba, ca scop ultim, despre construcția identității care asigură autonomia internă față de propriile instanțe psihice restrictive și punitive.

Cine e clientul din terapie?

Foto: Fuu J pe Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!