Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

Doar noi doi. Blues la Psihiatrie


Junior avea un diagnostic de depresie maniacală sau tulburare bipolară, așa cum i se spune azi. Se apropia de 30 de ani. Era fiul unui muzician profesionist binecunoscut în Jamaica și avea la rândul său talent în acest domeniu, fiind un chitarist de primă mână și compozitor. Crescut în Regatul Unit, fusese un student eminent și studiase Dreptul la o universitate prestigioasă înainte să fie lovit de primele simptome.

tulburare bipolară depresie maniacală neuropsihiatru

Echipa raportase că pe la 3 dimineața Junior căzuse într-un somn superficial. Acum era treaz, agitat și, evident, iritabil. Părea plictisit deja și începuse să devină agitat. Un lucru caracteristic celor cu hipomanie este că observă totul la tine și vor exploata orice fisură, orice alegere nefericită de cuvinte.

Oameni celebri diagnosticaţi cu tulburare bipolară

- Îți place, nu-i așa? 
a spus, acuzator.

M-am uitat la el fără expresie.
- Controlul, puterea, regimul de oprimare.
- Nu. În realitate, îmi displace teribil. 
Junior era disprețuitor.
- Și atunci de ce e secția plină de negri? 
Aici avea dreptate. Este adevărat că numărul de pacienți de culoare în spitalele psihiatrice era mai mare decât te-ai fi așteptat, chiar și în zone ale Londrei cu mulți negri și alte grupuri minoritare. Era un subiect de îngrijorare și de cercetare. În acel moment, stând în camera lui Junior, am mușcat momeala. Sigur că nu eram rasist. Observasem că mereu revenea la asta, făcând presupuneri nedrepte. Pur și simplu nu își asuma responsabilitatea pentru acțiunile lui, asta era concluzia mea.
- Îți permiți să zici asta, nu? Omul alb nici nu își dă seama că e rasist când vorbește cu omul negru. La fel cum negrul nu-și dă seama că nu poate fi el însuși în interiorul culturii albului. 
Acum se încălzea atmosfera:
- Nu știi nimic. Un bărbat e bărbat pentru toate acelea (vezi Notă), Rabbie Burns, Rabbi Sigmund... Sunt un psihiatru mai bun decât ai să fii tu vreodată! 

În abis. Însemnările unui neuropsihiatru despre tulburările minţii
Anthony David, În abis. Însemnările unui neuropsihiatru despre tulburările minţii, Editura Trei, în curs de apariţie 2020


Am avut o idee despre cum să combatem plictiseala și cum să adâncim relația noastră ce devenea tot mai bună: i-am spus că îl iau cu mine la următoarea plimbare cu însoțitor și că ar trebui să ia cu el și chitara. Și am plecat spre sala de sport a spitalului. La un capăt se afla o scenă nefolosită, acoperită de praf, plină de echipament sportiv stricat, o masă de ping-pong, dulapuri vechi și alte lucruri nefolosite. Dar tot acolo se afla, sub o husă verde, un pian de concert Blüthner, asemănător cu cel folosit de Paul McCartney în Let It Be.
- Hai să improvizăm,
mi-a spus Junior, trăgând un scaun și acordându-și chitara. Muzicienii amatori cunosc situația când cei din jur încep să rostească nume de artiști și cântece, în speranța de a găsi un teren comun. Poate să fie dezamăgitor.
- Hai să alegem ceva clasic, am sugerat. Ce zici de Summertime a lui Gershwin? 
Cu asta nu dai greș niciodată. După câteva repetiții, eram încălziți bine. Junior știa cuvintele. Muzica curgea armonios și eram amândoi relaxați. Mediul era foarte diferit de cel cu care eram obișnuiți și aveam sentimentul complicității.
- Georghe Gershwin – Porgy și Bess – cum de tinerelul acesta evreu din Brooklyn poate pricepe una dintre cele mai profunde și mai întunecate experiențe ale unui negru?
mă întrebă el.
- Nu e un semn de geniu faptul că muzica lui e universală?
- Armonii bune, de acord, dar vorbim despre aproprierea culturală. Voi, evreii, aveți propria istorie întunecată, de ce o preluați pe a noastră? 
Nu voiam să stric ambianța, dar unde voia el să ajungă? Dintr-o dată am înțeles. Toată tirada aceea despre „lasă-mi oamenii să plece”, teritorii ocupate, Rabbie Burns, Rabbi Sigmund... Nu era doar un joc pe tema evreilor victime deveniți agresori (plus accentul meu scoțian), erau cuvinte țintite către mine personal. Era încercarea lui de a găsi o zonă vulnerabilă pe care să o exploateze, poate ca să reechilibreze echilibrul de putere dintre noi, așa cum îl percepea el. Decisese că trebuie ca eu să fi fost evreu. Nu aveam de gând să încep o discuție despre originile mele sau viața mea privată. Astfel de limite trebuie menținute pentru a păstra distanța profesională. Poți să fii prietenos, dar în final, nu poți rămâne prieten. Am încercat să schimb subiectul.
- Ce zici de-un blues în 12 măsuri? 
Am atacat câteva acorduri și apoi am continuat împreună. Pot oare albii să cânte blues sau e totul ipocrizie, fredonează el cu chef când încheiem într-o septimă majoră flamboaiantă.
- Hai să încercăm ceva mai potolit. Ce zici de un jazz lent?
îi sugerez. Propunem niște nume. Eu propun hitul lui Grover Washington Jr., Just Two of Us - Doar noi doi. Are un început puțin mai dificil, dar după aceea urmează o frază muzicală simplă, în jurul căreia se poate improviza.
- Tare, spune Junior. E una dintre melodiile mele de agățat, merge cu femeile mai coapte. 
Am chicotit amândoi, ambianța era restabilită.
Doar noi doi/ Construim castele în nori/ Doar noi doi/ Tu și cu mine. 

Am privit ceasul. Eram în afara secției de mai bine de o oră. Mă gândeam cât de puternică este muzica în a-i apropia pe oameni și în a ajunge la acele zone unde nici drogurile, nici cuvintele nu ajung. Dar era timpul să ne întoarcem. Am închis capacul pianului, Junior și-a luat chitara. Plimbându-și mâna peste cutia de rezonanță a chitarei pe care o lovise cu o seară înainte, l-a luat un fior.
- Cred că se poate repara – sper.
Am aprobat din cap, liniștitor.
- Mulțumesc pentru chestia asta, a spus încet și sincer. A fost nostim.
- A fost, da.
Se oprește dintr-o dată în drum spre ieșire.
- Deci ești evreu?
Ezit.
- Da.
Mă privește în ochi.
- Apropo, eu sunt negru.

Terapie ocupaţională într-un spital de psihiatrie: un ziar scris de pacienţi

Notă: A Man is a Man for A' That, cântec compus în 1795 de scoțianul Robert (Rabbie) Burns, scris în galica scoțiană și în engleză, faimos pentru exprimarea ideilor de egalitarism social. (n. red.)

Fragment din În abis. Însemnările unui psihiatru despre tulburările minții de Anthony David, volum în curs de apariție la Editura Trei. Extras publicat cu acordul editurii. 

Foto: Unsplash 

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!