Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

Mamele minore din România sau fenomenul „copiilor care fac copii”


Este un fenomen cu care ne întâlnim în principal în statistici, articole, știri la TV, exceptând cazurile în care lucrăm direct cu mamele minore. Le vedem rar în locuri publice, din cauza stigmei sociale asociate. Ne gândim, poate cu indiferenţă:
fata mea nu ar rămâne niciodată însărcinată, cât timp este minoră!

Și dacă totuși s-ar întâmpla?

Mame minore Foreplay Ozana Nicolau
Scenă din spectacolul Foreplay de Ozana Nicolau, singurul spectacol de teatru documentar din România despre maternitatea timpurie

Conform unui comunicat Eurostat, România a avut, în anul 2015, cel mai ridicat procent din Uniunea Europeană, 12,3%, referitor la numărul de adolescente care au născut pentru prima dată. Astfel, 1 din 10 copii născuți în România aveau mame cu vârste sub 20 de ani. 351 de mame au avut vârste între 10-14 ani, alte circa 12 800 aveau vârste între 15-19 ani. [1]

Mame adolescente minore România UE
Grafic mame adolescente în Uniunea Europeană [1]

Într-un articol recent, aflăm că în România trăiesc un sfert din mamele sub 18 ani din UE. Un studiu al organizației non-guvernamentale Salvați Copiii indică o tendință îngrijorătoare: vârsta medie a mamelor minore scade constant, ajungând la 15 ani și chiar mai puțin. În 2020, vârsta medie a unei mame minore în România a ajuns la 15,4 ani, în scădere cu circa doi ani față de 2018. Cea mai mică mamă dintre cele 136 intervievate are 13 ani. Există mame minore care au chiar și trei copii, iar vârsta lor medie este de doar 17,6 ani.

„De ce mama s-a casatorit cu tata?” Cum oferi o educatie sexuala adecvata copiilor tai?

În marea majoritate a cazurilor, vârsta tatălui este mai mare decât vârsta mamei, având până la 25 de ani. Tații copiilor născuți de mame minore au o vârstă medie de peste 20 de ani. Din datele anchetei sociologice realizate, cel mai în vârstă astfel de tată are 39 de ani. [2]

Diferența de vârstă poate indica abuz, incest, viol – fapte pedepsite cu închisoare și/sau interzicerea unor drepturi. Nu cred că adolescentele au această informație, iar cele care o au, tac pentru le este frică (de multe ori tații sunt rude sau persoane apropiate), sau poate le este rușine, sau nu știu cum să procedeze, cui să se adreseze în această situație. Frica și rușinea sunt două efecte ale prejudecăților din societatea actuală, care duc la acceptarea abuzului în formă perpetuată.

Dr. Cristina Damian, medic ginecolog în Călărași, ne-a povestit:
a avut recent o pacientă de 13 ani, care născuse într-un centru maternal din județ. Fata nu fusese dusă la doctor, nu știa în ce lună e însărcinată și a născut noaptea pe holurile centrului. Ulterior personalul a sunat la ambulanță și paramedicii au dus-o la spital. A fost internată o săptămână, timp în care a stat ghemuită în poziție de fetus și nu a răspuns la nici o întrebare. Era traumatizată. [3]

O poveste de viață pe care nici o mamă și nici un copil nu ar alege să o trăiască. Și totuși se întâmplă, în România anului 2020 și va continua să se întâmple cât timp vor coexista sărăcia (mai ales cea din mediul rural), lipsa de informații sau informațiile deficitare despre educație sexuală și planificare familială, un număr insuficient de cadre medicale și asistenți sociali, lipsa înțelegerii familiale.

Potrivit unui raport realizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopției, în 2014, în România aproape o sută de minore din centrele de plasament erau mame. Experții susțin că acest fenomen este alarmant și că numărul copiilor din centre care își încep viața sexuală practicând prostituția este tot mai mare.
Fetele fac sex în centrele de plasament, fie că vorbim de prostituție, fie că vorbim de curiozitatea lor. România ocupă un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește rețelele de prostituție în raza centrelor de plasament. Vorbim despre rețelele de prostituție în care nimeni nu vrea să facă nimic. Copiii din centre recunosc că întrețin relații sexuale sau că sunt lucrători sexuali. (…) Fetele și băieții din centre de la 12 ani spun că fac sex pentru bani. Această situație îmi pare alarmantă,
a spus, pentru Mediafax, Vișinel Balan, activist pentru apărarea drepturilor omului. [4]

Fenomenul mamelor minore este unul complex, cu consecințe care afectează atât mama, cât și copilul: nașteri premature, rată crescută a mortalității infantile, rată de vaccinare scăzută și riscuri sociale. 5 din 10 mame cu vârsta sub 18 ani nu au fost niciodată la control ginecologic, ceea ce a dus la o rată de 4 ori mai mare a nașterilor premature. Copiii născuți de mame adolescente/ la vârsta pubertății au o rată de vaccinare cu 10% mai scăzută decât cei născuți de mame majore.

Contextul socio-medical al copiilor-părinți are efecte în lanț, cu consecințe nefaste asupra educației și dezvoltării psiho-sociale a mamei și a copilului pe care îl are în grijă. 40% dintre mamele minore apreciază că veniturile nu le ajung pentru strictul necesar, un procent semnificativ mai ridicat comparativ cu celelalte persoane din comunitate. [5]

Violul vorbeşte despre control şi putere


România înregistrează o rată a naşterilor în adolescenţă mai mare decât în nouă ţări africane


Conform unui raport al organizaţiei internaţionale Save the Children, care include un index global al ţărilor unde copilăria este mai mult sau mai puţin ameninţată, România ocupă locul 52 din 172, situându-se sub țări ca Ucraina, Kazahstan, China, Serbia, Oman, Muntenegru, Liban, Tunisia, Bulgaria, Mauritius, Iordania. Mortalitatea infantilă şi rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor sunt cele mai îngrijorătoare. Dintre toţi indicatorii urmăriţi în raport, România are cel mai ridicat număr de decese ale copiilor sub 5 ani (11,1 la mie). Efect al lipsei accesului la îngrijire şi educaţie pentru sănătatea sexuală şi reproducere, rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 şi 19 ani este cea mai îngrijorătoare, România înregistrând 34 de naşteri la 1.000 de adolescente. În Europa, doar două state prezintă o situaţie relativ mai gravă: Bulgaria şi Georgia, cu 36,8, respectiv 38,3 de naşteri. Este un semnal de alarmă faptul că România se confruntă cu un număr mai mare de naşteri în adolescenţă decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tabago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3) și Mauritius (28,3). [3, 5]

Există o
lipsă de informare în privinţa sănătăţii reproductive, în privinţa responsabilităţii pe care o implică o relaţie în doi, până la lipsa educaţiei de prevenire a metodelor de prevenire a unei sarcini,
afirmă Cornelia Paraschiv, asistent social Word Vision România.

Intimitatea şi sexul la români, o cercetare exploratorie


Consecințe pentru sănătate, sociale și economice, conform unei analize efectuate de Organizația Mondială a Sănătății


Sarcinile timpurii au consecințe majore asupra sănătății mamelor adolescente și a copiilor acestora. La nivel global, complicațiile din timpul sarcinii și nașterii sunt principala cauză de deces în rândul fetelor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani, din țările cu venituri mici și medii. Mamele adolescente, cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani, se confruntă cu riscuri mai mari de eclampsie, endometrită puerperală și infecții sistemice, decât femeile cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani. Aproximativ 3,9 milioane de avorturi nesigure în rândul fetelor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani au loc în fiecare an, contribuind la mortalitate maternă, morbiditate și probleme de sănătate de durată. Bebelușii născuți de mame cu vârsta sub 20 de ani au riscuri mai mari de greutate scăzută la naștere, naștere prematură și afecțiuni neonatale severe. Există cazuri în care repetarea la scurt timp a sarcinii aduce riscuri suplimentare pentru sănătate atât pentru mamă, cât și pentru copil.

Consecințele sociale pot include stigmatizarea, respingerea sau violența din partea partenerilor, părinților și colegilor. Fetele care rămân gravide înainte de vârsta de 18 ani au un risc mai mare de experimentare a violenței în cadrul unei căsătorii sau al unui parteneriat. Adeseori, sarcina determină fetele să renunțe la școală, ceea ce poate pune în pericol educația lor viitoare și oportunitățile de angajare, cu impact asupra bunăstării economice a comunității din care fac parte. [6]

Citiţi despre Tabuuri transgeneraţionale


Un alt aspect important îl constituie căsătoriile copiilor


Conform UNICEF, căsătoria copiilor se referă la orice căsătorie sau uniune informală între un copil sub vârsta de 18 ani și un adult sau un alt copil. În timp ce prevalența căsătoriei copiilor a scăzut la nivel mondial - de la una din patru fete căsătorite un deceniu în urmă la aproximativ una din cinci astăzi - practica rămâne larg răspândită. Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite solicită acțiuni globale pentru a pune capăt acestei încălcări a drepturilor omului, până în 2030.

Abordarea situației căsătoriei copiilor necesită recunoașterea factorilor care o permit. În timp ce rădăcinile practicii variază în funcție de țară și cultură, sărăcia, lipsa oportunităților educaționale și accesul limitat la asistență medicală o perpetuează. Unele familii își căsătoresc fiicele pentru a-și reduce povara economică sau pentru a câștiga bani. Alții procedează așa pentru a asigura viitorul sau protecția fiicelor lor. Normele și stereotipurile în jurul rolurilor de gen și vârsta căsătoriei, precum și riscul socio-economic de sarcină în afara căsătoriei, susțin, de asemenea, practica. [7]

Conform unui studiu realizat de BMC Public Health, adolescentele căsătorite tind să aibă rețele sociale limitate sau deloc, mobilitate socială limitată, autonomie redusă și acces redus sau deloc la mass-media și mesaje de sănătate. În plus, căsătoria în care se nasc copii finalizează frecvent educația mamei. Școlarizarea redusă sau deloc este asociată cu sărăcia și foamea extremă; inegalitatea de gen; creșterea mortalității infantile; sănătatea maternă precară; creșterea ratei sarcinii în rândul adolescentelor; debutul sexual timpuriu; căsătoria copiilor; creșterea nivelului fertilității și a infecției cu HIV. Abandonul școlar secundar este asociat cu niveluri mai ridicate de violență ale partenerilor intimi [10].

Aceste concluzii, obținute în urma studiului efectuat în Karnataka, India, se regăsesc mai mult sau mai puțin în toate țările din lume.

UNICEF afirmă:
"căsătoria copiilor amenință viața, bunăstarea și viitorul fetelor din întreaga lume". 
Și aceste căsătorii au loc de secole, nu este o practică actuală.

tanara mireasa fata casatoria copiilor
O fată în Mariyka, Ucraina, într-o rochie de mireasă [8]

Experții afirmă că o cultură sexistă represivă și lipsa de respect față de femei în unele țări pot fi cauza acestui fenomen (copii-părinți), cu vulnerabilitate crescută mai ales prin sănătatea fizică și emoțională. [9]

Situația de criză provocată de om (de exemplu, conflicte armate) sau naturale (de exemplu, secetă) reprezintă o situație vulnerabilă particulară. Persoanele care trăiesc în situații de criză umanitară se confruntă cu bariere și provocări semnificative, care le împiedică accesul la asistență medicală în general și, în special, la asistența medicală sexuală și reproductivă. Există aproximativ 32 de milioane de femei și fete de 15-49 ani care trăiesc în situații de criză umanitară cu consecinţe nefavorabile: reducerea accesului la servicii și provizii, expunerea la violență sexuală, cu implicaţii pe tot parcursul vieții. Pentru a răspunde acestei vulnerabilităţi, Grupul de lucru inter-agenții privind sănătatea reproductivă în caz de criză (IAWG), un consorțiu de organizații non-guvernamentale, donatori, guverne și agenții ale Națiunilor Unite, au elaborat un ghid tehnic, Sănătatea reproductivă la refugiați. Situații: (I) prevenirea și gestionarea consecințelor violenței sexuale; (II) reducerea transmiterii HIV; (III) prevenirea deceselor și îmbolnăvirilor materne și a nou-născuților și (IV) planul de îngrijire a sănătății sexuale și reproductive cuprinzătoare, integrată în asistența medicală primară, așa cum permite situația de criză umanitară. [9]

Există și cazuri extreme, de genocid al unei populații minoritare, cum s-a întâmplat de exemplu cu Yazidi în Irak, vizați de gruparea extremistă ISIS. O poveste semnificativă de viață este cea a Nadiei Murad.

Ea s-a născut în satul Kocho din districtul Sinjar, Irak. Familia ei, din minoritatea Yazidi, era alcătuită din fermieri. La vârsta de 19 ani, Nadia era o studentă care locuia în satul Kocho, când luptătorii ISIS au adunat comunitatea Yazidi din sat, omorând 600 de oameni (inclusiv șase dintre frații și frații vitregi ai Nadiei), luând femeile și fetele tinere în sclavie (15 august 2014). În acel an, Nadia a fost una dintre cele peste 6.700 de femei și fete Yazidi luate prizoniere de Statul Islamic în Irak. Ea a fost ținută ca sclavă în orașul Mosul, unde a fost bătută, arsă cu țigări și violată. A reușit să evadeze și a ajuns apoi într-o tabără de refugiați din Duhok, în nordul Irakului. În februarie 2015, ea a depus prima mărturie în fața reporterilor cotidianului belgian "La Libre Belgique", în timp ce se afla în tabăra Rwanga, trăind într-un container. În 2015, Nadia a fost una dintre cele 1.000 de femei și copii care au beneficiat de un program de refugiați al guvernului din Baden-Württemberg, Germania, ce a devenit noua ei casă.

La 16 decembrie 2015, Nadia Murad a vorbit în fața Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite despre traficul de persoane și conflicte. Aceasta a fost prima dată când Consiliul a fost informat cu privire la traficul de persoane. Ca parte a rolului său de ambasador (UNODC Goodwill Ambassador), Nadia va participa la inițiative globale și locale de advocacy, pentru a sensibiliza opinia publică și factorii decizionali despre situația alarmantă a traficului de persoane și a refugiaților. În acest sens, ea a contactat comunitățile de refugiați și supraviețuitori, ascultând mărturiile victimelor traficului uman, genocidului și violenței sexuale. [12]

Nu este cunoscut numărul copiilor născuți în aceste circumstanțe.

Situația dificilă și statutul copiilor de război, născuți ca urmare a sarcinilor forțate, rămân semnificativ sub-documentate. În acest context, va fi esențial să se efectueze o cercetare sistematică pentru a identifica nevoile și interesele copiilor de război și să se asigure că rezultatele acestor cercetări sunt integrate în cadrul politicii care vizează păstrarea și protejarea drepturilor lor. [13]

În septembrie 2016, procurorul Amal Clooney a vorbit în fața Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), pentru a discuta despre decizia luată în iunie 2016 de a o reprezenta pe Nadia în justiție, împotriva comandanților ISIS. Clooney a caracterizat genocidul, violul și traficul comise de ISIS ca o „birocrație a răului la scară industrială”, descriind-o ca pe o piață a sclavilor existentă online, pe Facebook și în Orientul Mijlociu, care este încă activă astăzi. Nadia a primit amenințări grave la adresa siguranței sale, ca urmare a muncii de activistă a drepturilor populației Yazidi și a supraviețuitoarelor violenței sexuale. [12]

Pentru activitatea sa, Nadia a primit premiul Nobel pentru pace în 2018, împreună cu medicul Denis Mukwege, pentru „eforturile lor de a pune capăt utilizării violenței sexuale ca armă în războaiele și conflictele armate”.

Vă invit să-i ascultați discursul de la ceremonia decernării de la Oslo și să vă gândiți cum ar fi fost dacă erați voi în locul ei.



Ascultaţi şi podcastul Ilany Kogan despre psihanaliza refugiaţilor şi despre doliul neîncheiat al românilor după 1989


Revenind la situația din România...


...studiul asupra contracepției arată că pacientele tinere au înțeles necesitatea contracepției, aplică metode eficiente, în primul rând de teama unei sarcini nedorite, ceea ce sugerează că încrederea în mijloacele contraceptive a crescut. Accesul la informație și consiliere medicală corectă au înlăturat teama de efectele adverse ale mijloacelor contraceptive. Este necesar să integrăm contracepția în comunitate, având în vedere necesitatea unei bune reproduceri a populației, asigurând sporul natural necesar și o structură favorabilă pe vârste a populației.

Grupurile vulnerabile identificate în România sunt:
  • cel cu vârste între 10-18 sau 19 ani, având în vedere că există riscul ca vorbind copiilor cu vârste mici despre activitatea sexuală, aceștia pot fi mai degrabă curioși să înceapă viața sexuală cât mai curând;
  • cel al persoanelor cu dizabilități mentale, care necesită tehnici speciale de comunicare pentru a înțelege necesitatea metodelor contraceptive, necesitatea de a avea copii doriți și de preîntâmpinare a sarcinilor nedorite;
  • copiii din zonele rurale;
  • persoanele cu o condiție social-economică precară.


Cauzele identificate ale nașterilor mamelor minore


George Roman (director de programe la Salvați Copiii) explică:
credem că principala cauză o reprezintă faptul că în România educația privind sănătatea sexualității și a reproducerii este total descurajată.
El estimează că doar 3-4% din elevii din România au acces la astfel de ore, la școală:
În lipsa informațiilor, rămân doar grupurile de prieteni, care sunt de cele mai multe ori nefaste, sau internetul, care abundă de informații false și nocive, toxice pentru tineri.
Un alt factor îl reprezintă lipsa accesului la servicii sociale și medicale. O altă cauză esențială, mai ales în cazul fetelor, o reprezintă abandonul școlar. Prezența fetei în mediul școlar este tot o formă de securizare, în sensul că în acele câteva ore, există și o protecție care vine din partea personalului școlar,
mai adaugă George Roman. Mamele minore suferă nu doar fizic, pentru că organismele lor nu sunt pregătite pentru șocul și transformările pe care le presupune o sarcină.
La nivel psihologic se înregistrează foarte multe cazuri de anxietate și depresie. Corpul lor nu este pregătit pentru naștere, mai ales la fetele sub 15 ani și la nivelul copilului născut, rata de prematuritate este foarte mare în rândul adolescentelor. Ele nasc copiii înainte de termen, în mare parte,
spune Silvia Burcea, de la Salvați Copiii. [2]

De ce e sexualitatea noastră „nebună” şi ce putem face cu ea


Ce putem face?


Din punctul de vedere al accesibilității la metodele moderne de contracepție/planificare familială, România se situează global pe poziția 57,9% (într-un interval 0-100).

Prevenirea apariţiei sarcinilor nedorite la adolescente reprezintă un factor-cheie în scăderea morbidităţii și mortalităţii materno-fetale. În România, prin intermediul subprogramului de sănătate a femeii (VI.2, Ordinul Ministerului Sănătății 377/2017), tinerele pot opta gratuit pentru prezervativ, contracepţie orală sau dispozitiv intrauterin. Tinerii din mediul urban au avantajul mediatizării mai bune a metodelor contraceptive în comparaţie cu cei provenind din mediul rural. Informarea asupra contracepției se adresează și persoanelor de sex masculin, nu doar feminin. Cele mai multe dintre decesele legate de sarcină ar putea fi prevenite prin: îngrijire contraceptivă pentru a ajuta fetele să evite sarcini neintenționate și îngrijirea medicală a mamei și nou-născutului.

În regiunea europeană s-au înregistrat progrese remarcabile în dezvoltarea și integrarea curriculei de educație sexuală în școlile formale. În majoritatea țărilor (21 din 25), educația sexuală începe în școala primară și continuă în cea secundară. În mai multe țări, educația sexuală în școala primară tinde să se concentreze pe cunoașterea corpului uman, a funcțiilor și schimbărilor sale în timpul pubertății, precum și asupra relațiilor umane. Subiectele legate de contracepție sau prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală, sunt, de obicei, tratate numai în școala secundară. Aceste subiecte sunt aproape întotdeauna predate înainte ca tinerii să aibă primul lor contact sexual, care pentru 21% din toți tinerii din regiune are loc la vârsta de 15 ani. [9]

UNAIDS a publicat la 10.01.2018 Ghidul tehnic internațional privind educația sexuală, elaborat pentru a sprijini educația, sănătatea și alte autorități relevante în dezvoltarea și implementarea programelor și materialelor educaționale cuprinzătoare în școală și în afara școlii.

Ministerul Sănătății a elaborat Strategia Națională de Sănătate Publică 2014-2020, care include și un buget specific pentru sănătatea sexuală și reproductivă. Obiectivele majore: reducerea numărului de sarcini nedorite, a incidenţei avortului la cerere şi a ratei mortalităţii materne prin avort. Numărul încă mare al sarcinilor nedorite care se finalizează cu avort, ponderea destul de mare a avorturilor elective la fetele sub 19 ani, dar şi creşterea numărului nou-născuţilor abandonaţi în maternităţi confirmă nevoia încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la femeile/fetele dezavantajate sau vulnerabile. În Strategie, avortul nu este promovat ca metodă de planificare familială și se pune accent pe prevenţie, atât pentru sarcini, cât și pentru boli. [9]

Cum va scădea România rata avorturilor la cerere:
  • Asigurarea accesului femeilor la produse contraceptive, distribuite gratuit;
  • Creşterea acoperirii teritoriale cu furnizori de servicii integrate de planificare familială/sănătatea reproducerii;
  • Formarea personalului din medicină primară în planificare familială, prioritar în zonele cu populaţie/grupuri defavorizate (rural, urban sărac, tineri/adolescenţi), prin furnizori de servicii instruiți să ofere servicii adaptate vârstei, etc.);
  • Dezvoltarea activităţii cabinetelor/ centrelor de planificare familială prin acordarea de noi competenţe şi servicii în domeniul sănătăţii reproducerii;
  • Creşterea gradului de conştientizare şi informare a populaţiei privind opţiunile reproductive şi ţintirea persoanelor/grupurilor vulnerabile cu risc crescut de sarcini nedorite şi nevoi neacoperite prin serviciile medicale de primă linie;
  • Obligativitatea raportării avorturilor la cerere efectuate în sectorul privat. [9]

Ziua Mondială a Contracepţiei (World Contraception Day – WCD) are loc în fiecare an la 26 septembrie și este susținută de o coaliție de parteneri internaționali: 15 organizații non-guvernamentale internaționale, organizații guvernamentale și societăți științifice și medicale care studiază sănătatea sexuală și reproductivă, sponsorizați de Bayer AG.

Este misiunea noastră să popularizăm și să creștem gradul de conștientizare cu privire la contracepție și la sexul protejat. Scopul nostru este de a ajuta fiecare nouă generație de adulți să ia decizii informate, până când fiecare sarcină din lume este una planificată. [11]

Dragii mei, vă invit să vă notați în agendele voastre ziua de 26 septembrie și să vă gândiți cum puteți sprijini misiunea WCD (#WCD2020). Vă aștept întrebările/ sugestiile/ opiniile pe adresa de e-mail: psihologtdobrescu@gmail.com.

Sfârşitul sexului?


Bibliografie


[1] România: cel mai mare procent de mame adolescente din UE, 08.08.2017, https://ec.europa.eu/romania/news/20170808_romania_cel_mai_mare_procent_de_mame_adolescente_din_ue_ro
[2] Radiografia unui fenomen: copiii care fac copii. Cum a ajuns România campioana Europei la mame minore, Andrei Luca Popescu, 07.07.2020, https://romania.europalibera.org/a/radiografia-fenomen-copiii-care-fac-copii-cum-a-ajuns-romania-campioana-europei-la-mame-minore/30712023.html
[3] Portret colectiv al mamelor-copii din România, Diana Meseșan, 24.05.2019, https://www.scena9.ro/article/mamele-adolescente-din-romania-o-discutie-despre-lipsa
[4] Povestea unei mame minore, Daniela Timofti, 03.05.2018, https://www.cotidianul.ro/356566-2/
[5] Analiza situației gravidelor, mamelor și copiilor din mediul rural, realizată de Fundația Salvați Copiii România, pp.1-3, București, 24.04.2018, https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/02/02709a67-83ca-4828-a0fa-f9ce8f1d8cb8.pdf
[6] Home/Fact sheets/Detail/Adolescent pregnancy, 31.01.2020, https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/adolescent-pregnancy
[7] Harmful practices/Child marriage, martie 2020 (ultima modificare), https://www.unicef.org/protection/child-marriage
[8] https://video.devizitat.org/20-de-poze-rare-din-trecut-care-continua-sa-ne-uimeasca/
[9] Ziua mondială a contracepției - Analiza de situație, Guvernul României, Centrul Regional de Sănătate Publică Iași, Institutul Național de Sănătate Publică Iași, Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, 2018, pp. 15, 18, 26-27, 30-31, http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/11/Analiza-de-situa%C8%9Bie-ZMC-2018.pdf
[10] Beattie, T. S., Bhattacharjee, P., Isac, S., Davey, C., Javalkar, P., Nair, S., Thalinja, R., Sudhakar, G., Collumbien, M., Blanchard, J. F., Watts, C., Moses, S., & Heise, L. (25.03.2015). Supporting adolescent girls to stay in school, reduce child marriage and reduce entry into sex work as HIV risk prevention in north Karnataka, India: protocol for a cluster randomised controlled trial. BMC Public Health, 15, 292. https://doi.org/10.1186/s12889-015-1623-7
[11] https://www.your-life.com/en/for-doctors-parents-etc/about-wcd/
[12] https://en.wikipedia.org/wiki/Nadia_Murad
[13] Sexual Violence in Armed Conflicts, Policy Brief, I/2010, S. Chun, I. Skjelsbæk, International Peace Research Institute, Oslo (PRIO), p. 4, https://www.files.ethz.ch/isn/118283/Sexual-Violence-in-Armed-Conflicts-PRIO-Policy-Brief-1-2010.pdf

Teodora Dobrescu Cafe Gradiva psiholog clinician psihoterapie

Teodora Dobrescu

este psiholog clinician, absolventa a Masterului de Psihologie Clinica, Hipnoza si Interventii Terapeutice de Scurta Durata. Iubeste oamenii, este pasionata de psihoterapie, neurostiinte si interesata de tot ce este nou.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!