Ultima ora

Viata lumii

Ştiri

Cauta in revista

Tulburările cu simptome psihosomatice în DSM-5, o reconceptualizare?


DSM-5, ediția a cincea a DSM cuprinde, pentru tulburările cu simptome psihosomatice, o categorie distinctă, argumentând reunirea sub aceeași „umbrelă” a unor afecțiuni precum tulburarea conversivă, factice sau nosofobică prin faptul că toate au drept trăsătură comună asocierea caracterului „dominant al simptomelor somatice” cu „disconfortul și deteriorarea semnificativă”.

Categoria este, după cum manualul precizează, atât o reconceptualizare, cât și o reorganizare a diagnosticelor de tulburare somatoformă așa cum se regăseau în DSM-IV, scopul fiind acela al unei utilități mai mari pentru acele cadre medicale ce asigură „asistența medicală primară și pentru medicii din alte specialități”, exceptând psihiatria.

DSM-5 tulburare psihosomatoforma simptom psihosomatic

Mai întâi caii, apoi zebrele? DSM-5: un război în plină desfăşurare

Central în cazul diagnosticului acestei clase nu este nu absența explicației medicale pentru simptomele somatice, ci modul în care persoana prezintă și interpretează simptomul. Tocmai pentru a sprijini această idee, au fost incluse și dimensiuni cognitive, afective și comportamentale în criteriile de diagnostic.

Dificultatea preexistentă în depistarea și diagnosticarea corectă a celor care prezentau o tulburare somatoformă părea a fi dublată de neclaritatea conceptualizării, așa cum ediția precedentă a manualului detalia. Faptul că persoanele cu tulburări somatoforme se prezintă mai degrabă la camerele de medicină generală, ci nu în cele de sănătate mintală, a amplificat în fond un fenomen al diagnosticării incorecte – or, cel puțin, imprecise – și părea să contribuie la întreținerea unui mecanism de deplasare a simptomului (aparent fizic) de la adevărata sau cauză (emoțională).
Criteriile anterioare accentuau exagerat rolul central al simptomelor medicale inexplicabile, 
ceea ce nu permitea luarea în calcul a faptului că simptomatologia nu doar că se prezintă în variații de la un pacient la altul, ba poate să însoțească și afecțiuni medicale autentice și corect diagnosticate.

DSM-5 a fost aprobat. Controversele continuă

DSM-5 afirmă că „siguranța” cu care se poate stabili „dacă un simptom somatic este inexplicabil medical” prezintă în mod cert limitări, iar „formularea unui diagnostic de tulburare psihică doar fiindcă nu poate fi demonstrată o cauză medicală” este inadecvată.

Totuși, „susținerea unui diagnostic pe baza absenței unei explicații [medicale]”, cu toate că este „problematică”, „consolidează dualismul minte-corp”. Mai mult, „prezența unui diagnostic medical” nu ar trebui să excludă „posibilitatea unei tulburări mintale asociate”, cu atât mai mult a unei tulburări somatice sau a uneia înrudite.

DSM-5 Manual de diagnostic
DSM-5, Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Editura Callisto, Bucureşti, 2016

Spectrul simptomelor psihosomatice putem considera că a avut – și, în funcție de societate, încă mai are – o reputație negativă... Integrarea acestora într-un diagnostic medical părea cumva nu doar că distrage atenția de a un fenomen stânjenitor (să-i spunem), ci și că oferea o legitimitate și o justificare unor trăiri altfel negate și exprimate în mod necorespunzător!

(In)Adecvarea culturală predispune la o mai mică sau mai mare (ne)înțelegere față de aceste trăiri și permite afirmarea acestora exact în scopul în care acestea se și fac auzite, anume semnalarea intensității disconfortului psihologic resimțit. Totuși, măsura în care suferința psihică poate fi măsurată ori chiar „palpată” definește, în continuare, și măsura în care suferin’a poate fi considerată ca fiind „reală”...

Este, așadar, salutară poate introducerea acestei noi categorii specifice, în ciuda reputației (predominant negative) manualelor de-a lungul timpului de a introduce noi diagnostice și de a (tot) reconceptualiza diferite tulburări, din motive aparent obscure, ar afirma unele voci, referitoare la aspecte care nu fac, totuși, obiectul discuției prezente.

Tulburarile de personalitate in ICD-11: de la modelul categorial la cel dimensional

Bibliografie: DSM-5, Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, (2016). Editura Medicală Callisto: București.

Foto: Alex Iby / Unsplash

Alexandra Frincu Cafe Gradiva psihologie clinica psihoterapeut

Alexandra Frîncu

este psiholog clinician, consilier psihologic și formator acreditat. A fondat proiectul Cronica de psihologie din dorința de a apropia mai mult dimensiunea teoretică de cea practică a psihologiei.

Toate articolele acestui autor

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Comentaţi la obiect, arătându-le preopinenţilor curtoazie şi respect. Nu sunt publicate comentariile injurioase, calomnioase şi de trolling. Ironia e admisă ca spirit, nu ca gratuitate. Semnătura e utilă şi un semn apreciat de politeţe.

Atentie, se interpreteaza!